Buna! Nu am mai scris dee muult timp si chiar imi era dor sa mai las un gand aici in acest ,,jurnal secret'' poate. S-au intamplat multe lucruri in tot acest timp si cu mine dar si cu viata mea. Pe zi ce trece imi dau seama ca viata mea este si mai diferita ca ieri,alaltaieri,acum un an de exmplu... Si imi este inca greu sa asimilez toate schimbarile...Pur si simplu nu ma pot obisnui cu atatea si atatea schimbari intr-un timp atat de scurt.
Multe din trairile mele dureroase din trecut inca mai au amprenta in sufletul meu,,si trebuie sa incep sa trec peste ele...si ar trebui dar inca nu pot..Astept raspunsuri la unele intrebari din trecut la care eu nu le pot gasi expicatii..Poate ca din aceasta cauza nu pot trai azi ,ci traiesc atunci...
Si acum sunt singura..foarte singura...si totusi ma gandesc daca nu am ceva de mereu ma simt atat de singura ,fara niciun sprijin ,fara niciun prieten adevarat...Poate ca dezamagirea in legatura cu lumea asta de c***t ma face sa fiu asa ,,acra"
Totul in jurul meu este negru sau doar o tenta de gri. Toate persoanele pe care le vad ,chiar si in trecere ,ma fac sa ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca le'as fi cunoscut..Ciudat...Judec in tacere orice fiinta unama pe care o am in fata si ma gandesc cum este ea;ii adaug caracteristici ciudate ,mi'o imaginez intr'o anumita ipostaza amuzanta sau ciudata...Dar cel mai des ma gandesc cum ar fi sa mor..Cum ar fi lumea fara mine?Cui ii va parea rau pentru mine?Cine imi va duce dorul? Pur si simplu nimeni...
Toate persoanele pe care le cunosc sunt ipocrite ,superficiale ,oarbe...Nimeni nu ma poate intelege..sunt eu atat de dificil de inteles cand eu spun totul in fata omului.Sunt eu nebuna?! De ce nu imi spune nimeni <> ?! Asa as sti un lucru limpede.
Si tot sper ca ma voi trezi din acest cosmar si totul va fi ca inainte ,inainte insemnand acum un an si jumatate cand vedeam lucrurile din alt unghi ,mai pozitiv ,nu ca acum din unghiul cel mai negativ al prismei...
