Sunbeam in Autumn.

Toamna...Contemplam de dimineaţa culorile ei fascinante ,atîtea nuanţe de auriu ,o priveliste suuperba! Pomii pădurii parcă erau vopsiti în vîrfuri toţi cu auriu ,păsările zburau carduri ,carduri ,am rămas uimită si puţin melancolica. Cu toate ca adooor covoarele imense de frunze în arăt de multe tonuri aurii ,mă bine dispun mai bine zis ,nu mă împac cu gîndul ca vine Craiasa iarna peste noi cu soţul ei Gerul.

Si parcă mi-a cuprins si în interiorul meu nuanţele de maro si verde închis asa dintr-o data. Am o stare foarte zăpăcita ,mă duc acolo,a ba nu ,acolo,ah! ce îţi e si cu toamna asta!

Si parca toamna asta de anul acesta este mai specială :)

De ce ,de ce ,pentru ca simt ceva nou ,ciudat ,dar mă simt pe jumătate fericită.De ce spun pe jumătate?Pentru ca încă nu mă împac cu gandurile rele care îmi apar mereu în cap ,si pentru ca nicio dovada nu am ca sa pot sa arunc gandurile din cap ,de asta am nevoie ,de o dovada!Si cred ca am sa mai aştept ceva pana am s-o primesc.Aia e, mai se primesc si jumătăţi de masura ,asa o fi viaţa.

Cîteodată simt ca fluturasii din  stomacul meu joacă hore si citeodată ca dracii joacă sîrbe!Si e greu...Dar am trecut eu si peste mai grele ,peste unşpe mii de refuzuri care încă îmi fac rău numai cînd  mă gandesc la ele ,bineinţeles ca nu relizează încă cat de prost mă simt ; peste atîtea faze neimportante pentru Ics ,dar pentru mine da ;peste atenţia pe care o simt ca este foarte puţină ,peste ataatea lucruri care pentru mine înseamnă ceva ,dar pentru Ics nu. Si mă inteapa ca nişte mici spini în inima si în suflet ,si nu pot sa vorbesc despre ele!

Nu pot..